Frate Valdi Herman, multumesc pentru mustrare! Totusi, am o nedumerire: am acasa volumul dvs de poezii "Isus umbland", dar din prefata am inteles ca sunteti de confesiune penticostal, avand 12 copii, deoarece nu erati bun la matematica ...si L-ati lasat pe Domnul sa va calculeze numarul de copii. M-au impresionat poeziile dvs si am dedus ca sunteti un bun cunoscator al Bibliei. Ori eu am citit in Efeseni 6 ca exista o arma de atac si anume sabia Duhului!..Iar Domnul Isus Cristos, cu tot respectul, nu S-a rugat pentru farisei pe cruce, ci pt.soldatii romani care-L rastigneau. Ca urmare, un sutas a afirmat despre El ca era neprihanit si Fiul lui Dumnezeui! Sa nu credeti ca l-as fi atacat pe preotul-ziarist pur si simplu! Nu-mi sta in caracter. Dar dumnealui sa aiba tupeul sa acorde nota '1" fratelui Iosif Ton care a fost aproape un martir, ca si cum tot ce spunea era nul! Eu mi-am permis sa corectez premizele medicale de la care a pornit acest ziarist de 29 de ani, deoarece eu sunt medic de 22 de ani(am 46 de ani). Si i-am acordat nota 8, deoarece era superficial in ceea ce spunea. Cat despre comentariile mele, atat va pot spune: eu sunt sincera, dar dumnealui, nu!

Deşi am expediat deja mesajul acesta d-nei Loredana prin e-mail, vreau acum să-l fac public şi aici pentru toţi aceia care au urmărit dialogul dintre mine şi dumneaei. Aici este, deci, răspunsul meu la mesajul Loredanei de mai jos.

Dvs. mulţumiţi pentru mustrare, eu mulţumesc pentru răspuns.

Prima dată, despre mustrare. Mustrare înseamnă “sancţiune disciplinară a cuiva care nu şi-a îndeplinit sarcinile şi căruia i se recomandă să ia măsuri de îndreptare” (vezi Dex online). Mesajul meu către dvs. nu poate fi considerat nici pe departe ca o sancţiune disciplinară şi nici atât nu v-am recomandat măsuri de îndreptare. Mesajul meu a fost o simplă constatare a atitudinii dvs. în dialogul cu d-l Gabriel, vis-a-vis de linia Sfintei Scripturi, atitudine care contravine adevărurilor ce vi le voi prezenta în continuare.
Citim astfel la Fpt. Ap. 26:18 că slujba noastră este să-i aducem pe oameni la starea de a “se întoarce de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi”. În cazul în care dvs. socotiţi că tânărul jurnalist nu este credincios şi doreaţi ca el să se întoarcă de la întunericul în care zace la lumina Evangheliei şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; în cazul în care socoteaţi că el n-ar avea credinţa în Domnul Iisus iar dvs. aţi fi dorit să o capete prin mijlocirea dvs., atunci, nu vă supăraţi, tonul mesajului dvs. ar fi fost completamente diferit – de nerecunoscut comparabil cu cel pe care l-aţi folosit, iar termenii folosiţi la fel. În cazul acesta, în loc să pledaţi pentru apărarea cinstei omului Iosif Ţon, aţi fi pledat pentru apărarea cinstei Sfântului lui Dumnezeu. Ajutaţi-mă, vă rog frumos, să văd şi eu în mesajul dvs. cât şi în tonul lui, unde şi cum aţi încercat dvs. să vorbiţi jurnalistului acestuia despre Sfântul lui Dumnezeu cu intenţia de a-l determina să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu.

Sunt penticostal? N-am fost niciodată. Dacă n-am făcut copiii „marinari” ci i-am primit cu dragoste în sânul familiei mele am făcut-o în urma faptului că eu am o minte, cum zice americanul, „square mind”. Dacă Dumnezeu spune că „fiii Sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El” (Psalm 127:3), apoi eu exact aşa am luat-o. Ştiu prea bine, la români este vorba „păi merge şi aşa”. Eu însă sunt neamţ şi la nemţi nu merge decât „AŞA”, cum este rânduiala, punct! Eu cred în Dumnezeul care nu poate să mintă (Tit 1:2), deci nu poate să fie decât aşa cum a spus El, adică fiii sunt o moştenire de la El, rodul pântecelui scumpei şi frumoasei mele soţii o răsplată dată de El. Dacă El spune aşa, poate fi altfel? Da, ştiu că o puzderie de oameni, din păcate şi mulţi creştini, spun altfel. Ei zic „da, aşa spune Cuvântul, Dumnezeu nu poate să mintă ... dar, vezi...”. Ei bine, acel „dar” (dar vezi că...) vine de la Satana. Iisus a spus NIMIC de la Mine Însumi (Ioan 5:19). Un adevărat urmaş al lui Iisus (nu acela care-şi zice urmaş) nu admite nici un „dar” ci el merge ca şi Iisus: NIMIC din cele ce văd eu, simt eu, mi se par mie sau altora. TOT, absolut TOT ce trece peste ce „este scris”, vine de la Satana fie prin intermediul lumii, al creştinilor fireşti sau al firii noastre vechi. Iisus Însuşi a biruit în pustie cu „este scris” (Matei 4). Prin urmare nu trebuie să fii penticostal ca să primeşti binecuvântările lui Dumnezeu trimise prin copii.

Despre arma de atac de la Efeseni 6, sabia Duhului care este singura armă de atac, aţi citat, dar n-aţi citit bine.
În primul rând, sabia aceasta este Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu, nu argumentele noastre umane. Dvs. aţi venit cu argumente ştiinţifice ca să-l denigraţi pe interlocutor, aţi sărit apoi în apărarea lui Iosif Ţon argumentând cu aceea că este un martir. Văd aici argumente ştiinţifice, slăbiciuni afective fireşti pentru oameni, dar nu văd deloc adevărata sabie a Duhului. Scriptura ne atrage atenţia că „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Păi nu vă supăraţi, dvs. luptaţi aici împotriva unui om (Gabriel), care l-a ofensat pe un alt om (Iosif Ţon), pe care-l simpatizaţi dvs. Mai este ceva. Citim la 2 Corint. 10:4 că „armele cu care ne luptăm noi, nu Sunt supuse firii pământeşti (adică laturei sentimentale), ci Sunt puternice, întărite de Dumnezeu (nu de argumente ştiinţifice) ca să surpe întăriturile (întăriturile Satanei, nu ale ortodoxiei)”.
Şi încă ceva, noi folosim arma aceasta cu scopul de „răsturna izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu” (2 Corinteni 10:5), nu ca să apărăm, chipurile, „cinstea” unuia dintre sfinţii noştri (pentru că, de, de ce să aibă numai ortodocşii sfinţii lor, lasă să-i avem şi noi pe ai noştri).

Hm! Tare interesant! Domnul Iisus NU S-a rugat pentru farisei pe cruce pentru că fariseii nu erau vinovaţi cu nimic (?!) pentru răstignirea Mântuitorului. În cazul acesta nu S-a rugat nici pentru noi, nici pentru dv. şi, de asemenea, n-a murit pentru farisei, pentru noi şi nici pentru dvs. ci S-a rugat şi a murit numai pentru răstignitorii Lui. Asta este ceea ce vreţi să spuneţi? Adică să nu fi citit dvs. niciodată textul de la Fapte 2:23: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege”? Cine L-a răstignit aşadar pe Mântuitorul şi L-a omorât? Răstignitorii Lui sau fariseii? Iar pentru că Scriptura ne arată limpede că ei, fariseii sunt cei care L-au omorât prin mâna celor fărădelege, să-i fi lăsat tocmai pe ei, vinovaţii principali ai răstignirii, să-i fi lăsat chiar pe ei afară din rugăciunea Lui?

Faceţi afirmaţia aceasta: „Sa nu credeti ca l-as fi atacat pe preotul-ziarist pur si simplu! Nu-mi sta in caracter”. Tare mult mi-ar fi plăcut să vă pot da dreptate. Dar haideţi să stabilim împreună adevărul şi în direcţia aceasta reeditând mesajul dvs.
Aţi avut măcar curiozitatea să vă reexaminaţi răspunsurile înainte de a face această afirmaţie? Spre exemplu, ce denotă expresia „Daca vrei sa afli, du-te la inaltii ierarhi ortodocsi - aia care...”? Aţi zis „ăia care...”, care, ce? Care fac şi dreg. Bine, am înţeles, fac ceea ce nu este bine în ochii protestanţilor – şi eu sunt de acord cu dvs. în punctul acesta, cel puţin atât cât mă duce mintea. Dar oare în Biblia dvs. nu se află instrucţiunile de la Romani 14:4? În cazul în care nu se află, uitaţi, vă fac eu serviciul acesta şi vi-l redau aici: „Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea”.
Aveţi dvs. pătrunderea desăvârşită a sufletelor oamenilor? I-aţi cunoscut dvs. personal pe toţi „ortodocsi - aia care...” astfel încât să fiţi convinsă că nu sunt vrednici decât de astfel de apelative ieftine? Ei poartă o haină cu care au fost îmbrăcaţi în mijlocul unei întregi ceremonii şi cu prilejul căreia, luaţi aminte acum, s-a rostit Numele Domnului peste ei. Nu vă e teamă că vi se va cere socoteală cu privire la dispreţul arătat faţă de nişte oameni peste care S-a rostit Numele lui Dumnezeu în momentul închinării lor în slujbă? Că fac bine sau rău, cine v-a pus pe dvs. judecătoare peste ei? Că vor sta în picioare ca slujitori ai lui Dumnezeu sau nu, cine v-a însărcinat pe dvs. să daţi verdictele acestea? Oare nu spune clar textul de mai sus că totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea? S-a rostit peste ei numele dvs., sau al lui Dumnezeu? Iar dacă peste ei S-a rostit Numele lui Dumnezeu, v-a angajat El avocată pentru El? Oare chiar nu vă temeţi deloc?
Apoi vă exprimaţi altă convingere: „Dar sunt convinsa ca esti prea diplomat, prea prudent pentru asta si, de fapt, fricos”. Ce temeiuri aveţi dvs. care v-au alimentat această convingere? Serios? Este fricos? După care normative? Ale cui? Şi chiar aşa fiind, spuneaţi că nu-l atacaţi, că nu v-ar sta în caracter. Dar astea toate, cât şi cele de mai jos ce sunt, de fapt?
„Esti si misogin!” - unde o mai încadrăm şi pe aceasta dacă nu la capitolul atac? Şi ce armă de atac aţi folosit aici? Unde scrie asta în Cuvântul Domnului încât să vă puteţi justifica atacul cu Sabia Duhului?
„Esti un las ipocrit!” Dar pe asta unde o mai încadrăm? La 1 Corinteni 13, da?
„Acest ziarist de 29 de ani” este, de fapt, domnul Gabriel, un domn care vi s-a adresat foarte politicos cu formula de politeţe şi nu v-a zis „doctoriţa aia”, nici măcar „d-ta”. În România se folosesc formulele de politeţe pe care „Acest ziarist de 29 de ani” le-a respectat din plin.
„Aproape toti preotii, inclusiv teoreticienii - de ex Staniloaie - afirma...” Câţi preoţi ortodocşi aţi cunoscut dvs. ca să puteţi da acest verdict asupra lor? Dacă iau seama la expresia de teoreticieni cu care vorbiţi despre teologii ortodocşi atunci, cu siguranţă, înţeleg competenţa dvs. în materie de ortodoxie (cine citeşte să înţeleagă). Iar Staniloaie nu este Staniloaie ci este, în cel mai rău caz, măcar domnia sa, Staniloaie. Omul acesta are titluri înalte, chiar dacă nu în protestantism, este preot, profesor, doctor şi academician. Şi apropo, câte din lucrările acestui eminent teolog ortodox care este supranumit steaua ortodocşilor sfârşitului secolului XX, incomparabil exeget al tradiţiei Ortodoxe (vezi Ioan I Ică jr., Canonul Ortodoxiei, Cuvânt înainte, pag. 11, paragraful 2, 2007), zic, câte din lucrările lui aţi citit, încât să puteţi face afirmaţii cu privire la ce crede şi ce nu crede? Reţineţi, deşi eu am citit cărţile sale (bineînţeles, numai o parte), n-am spus nici ce crede şi nici ce nu crede. Căci numai Dumnezeu cunoaşte inimile oamenilor (1 Împăraţi 8:39), oare nu-i aşa?
„Dar dumnealui sa aiba tupeul sa acorde nota '1" fratelui Iosif Ton care a fost aproape un martir, ca si cum tot ce spunea era nul!”
În care Biblie aţi citit dvs. că cineva care a fost aproape martir ar fi ajuns desăvârşit şi că toate cele ce le spune sunt, necesarmente, adevărate şi că trebuiesc înghiţie pe nemestecate? Îl cunosc pe Iosif Ţon de aproape 50 de ani, de pe vremea când era pastor la Biserica Baptistă din Ploieşti, îl cunosc şi de când a sosit în Statele Unite unde mă aflu şi eu, astfel că nu am nevoie de nici o informaţie cu privire la dumnealui. Dar ascultaţi, pentru că dvs. folosiţi (ar trebui) sabia Duhului adică Scriptura, am să vă amintesc ce scrie la 1 Corinteni 13:3. Citim acolo că omul necredincios poate merge nu numai până la punctul de a fi aproape martir, ci chiar până la a-şi da trupul să-i fie ars – şi să nu fie altceva decât tot o tinichea zângănitoare care face zdranga, zdranga. Dacă ortodocşii fac sfinţi peste noapte pe cutare şi cutare în temeiul unor considerente pe care noi le socotim total neîntemeiate şi îi condamnăm pentru asta, de ce să le copiem acum exemplul şi să ne facem şi noi sfinţii noştri pe temeiul criteriului suferinţă din parte securităţii? Este acesta un criteriu al Sabiei Duhului, Sfintei Scripturi?

Ultimul aliniat din răspunsul dvs. către mine: „Eu sunt sincera, dar dumnealui (adică d-l Gabriel), nu!”
„Eu sunt sincera”. Hm, cum să zic. Şi Domnul Iisus a fost sincer cu femeia aceea desfrânată din Ioan 4. Dar, vedeţi dvs., El nu i-a adresat absolut nici un fel de calificativ cu conotaţie negativă, nici măcar aluziv, în timp ce dvs....
„dar dumnealui (adică d-l Gabriel), nu!” Doamnă, soră sau oricum doriţi să mă adresez dvs., luaţi aminte acum la ce vă spun: aş dori tuturor fraţilor şi surorilor dintre noi să dea dovada sincerităţii acestui tânăr creştin ortodox. Şi mai doresc ceva pentru fraţii şi surorile mele protestanţi: doresc ca mulţi dintre ei să aibă cunoştinţele din Scriptură pe care le are tânărul acesta creştin ortodox la vârsta lui de 29 de ani.
În încheiere, fraţi protestanţi, nu uitaţi ce spune Cuvântul lui Dumnezeu:
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8). Cuvântul nu spune aici că e ferice de protestanţi şi că pe ortodocşi îi va arunca în iad, aşa cum le place celor mai mulţi să creadă. NU! Ci spune că aceia cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu. Are cineva curajul să spună că între ortodocşi nu e nimeni cu inima curată, ca să poată face afirmaţia că ortodocşii nu pot intra în rai? Da, sunt de acord, ortodocşii nu vor putea intra în cerul protestanţilor dar, cu toată siguranţa, ortodocşii cu inima curată vor intra în cerul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, şi adu cât mai mulţi!

Deoarece răspunsul meu (kilometric) la comentariile d-nei Loredana l-am făcut public (pentru că şi comentariul dumneaei a fost public), vreau acum să fac public şi gestul foarte frumos al dumneai prin aceea că şi-a cerut scuzele de rigoare faţă de d-l Gabriel. Atitudinea aceasta îi face mare cinste d-nei Loredana şi eu nu vreau să pierd prilejul de a-l face public. Mulţumesc frumos, sora Loredana!