Vă salut cu respect.
Știu că am mai comentat o dată sau de două ori la emisiunile d-voastră , și poate voi repeta acum anumite idei, de aceea vă rog să mă scuzați dacă sînt plictisitor.
Aș vrea să vă vorbesc despre un aspect al vieții mele. Cu ani în urmă cînd am citit pentru prima dată toată Biblia, un verset în special mi-a revenit , aș zice poate chiar zilnic , cel mai des în minte : Matei 5. 28. Oarecum a prins rădăcini în inima mea și nu mi sa părut foarte greu să î-l respect în anumite aspecte. Dar în alte aspecte , referitor la gîndurile, imaginile care au venit de-a lungul anilor în fața ochilor mei , nu am reușit să scap. De un timp , povara aceasta din mine, parcă era tot mai grea . Chiar dacă mă rugam să scap de acest păcat , o bună perioadă de timp nu sa întâmplat lucrul acesta. Eram conștient că trăiam înaintea Domnului într-o stare infectă , dar nu puteam scăpa de această stare. Chiar dacă știu că e doar Harul Domnului, nu știam și nici acum nu înțeleg de ce ma căutat Domnul , a venit tocmai la mine , că să mi se deschidă inima , mintea față de El. Căci vedeam , văd și acum oameni în jurul meu care după părerea mea , care sînt mai potriviți , mai demni pentru aceasta.
Conștientizam că e natural normal ca Domnul să-mi ia viața în orice clipă căci eram ca mlădița ce trebuie tăiată.. Nu mai ajuta nimic la mine .... Apoi , dintr-o dată , ca și cum cineva, ceva i-t
ți ia durerea dintr-o dată, am fost eliberat. Dar la foarte scurt timp după aceea, în urma unui disconfort pe care î-l simțeam la șoldul stîng și în urma unor investigații , a venit și rezultatul : două tipuri de afecțiuni ale oaselor.
Ce pot să spun acum ?
Văd doar marea îndurare a Domnului făță de mine,