09. Rădăcini vechi testamentare

Ioan 1:1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Ioan 1:2 El era la început cu Dumnezeu.

Ioan 1:3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.

Ioan 1:4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

Ioan 1:5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

Ioan 1:6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

Ioan 1:7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

Ioan 1:8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

Ioan 1:9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.

Ioan 1:10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

Ioan 1:11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

Ioan 1:13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Ioan 1:14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

Ioan 1:15 Ioan a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.’”

Ioan 1:16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har;

Ioan 1:17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

Ioan 1:18 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

Ioan 1:19 Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”

Ioan 1:20 El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.

Ioan 1:21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”

Ioan 1:22 Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”

Ioan 1:23 „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.”

Ioan 1:24 Trimişii erau din partea fariseilor.

Ioan 1:25 Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”

Ioan 1:26 Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.

Ioan 1:27 El este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui.”

Ioan 1:28 Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Ioan 1:28 Sau: Betania.

Ioan 1:29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

Ioan 1:30 El este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.’

Ioan 1:31 Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”

Ioan 1:32 Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

Ioan 1:33 Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.’

Ioan 1:34 Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

Ioan 1:35 A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.

Ioan 1:36 Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

Ioan 1:37 Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.

Ioan 1:38 Isus S-a întors şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: ‘Învăţătorule’), unde locuieşti?”

Ioan 1:39 „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.

Ioan 1:40 Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru.

Ioan 1:41 El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă: „Hristos”).

Ioan 1:42 Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”).

Ioan 1:43 A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.”

Ioan 1:44 Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

Ioan 1:45 Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”

Ioan 1:46 Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip.

Ioan 1:47 Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

Ioan 1:48 „De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Ioan 1:49 Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”

Ioan 1:50 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”

Ioan 1:51 Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.”

Ioan 2:1 A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.

Ioan 2:2 Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.

Ioan 2:3 Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.”

Ioan 2:4 Isus i-a răspuns: „Femeie , ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul .”

Ioan 2:5 Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.”

Ioan 2:6 Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.

Ioan 2:7 Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus.

Ioan 2:8 „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului.” Şi i-au adus.

Ioan 2:9 Nunul, după ce a gustat apa făcută vin (el nu ştia de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire

Ioan 2:10 şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.”

Ioan 2:11 Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.

Ioan 2:12 După aceea, S-a coborât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.

Ioan 2:13 Paştele iudeilor erau aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim.

Ioan 2:14 În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos.

Ioan 2:15 A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi din Templu, împreună cu oile şi boii, a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.

Ioan 2:16 Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”

Ioan 2:17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

Ioan 2:18 Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?”

Ioan 2:19 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.”

Ioan 2:20 Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?”

Ioan 2:21 Dar El le vorbea despre templul trupului Său.

Ioan 2:22 Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.

Ioan 2:23 Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea.

Ioan 2:24 Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.

Ioan 2:25 Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El Însuşi ştia ce este în om.

Ioan 3:1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

Ioan 3:2 Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Ioan 3:3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Ioan 3:4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”

Ioan 3:5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

Ioan 3:6 Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh.

Ioan 3:7 Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou.’

Ioan 3:8 Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

Ioan 3:9 Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?”

Ioan 3:10 Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri?

Ioan 3:11 Adevărat , adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră.

Ioan 3:12 Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?

Ioan 3:13 Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

Ioan 3:14 Şi , după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,

Ioan 3:15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Ioan 3:17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Ioan 3:18 Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Ioan 3:19 Şi judecata aceasta stă în faptul că , odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Ioan 3:20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

Ioan 3:21 Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

Ioan 3:22 După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.

Ioan 3:23 Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.

Ioan 3:24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.

Ioan 3:25 Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire.

Ioan 3:26 Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai mărturisit tu iată că botează şi toţi oamenii se duc la El.”

Ioan 3:27 Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.

Ioan 3:28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.

Ioan 3:29 Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.

Ioan 3:30 Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

Ioan 3:31 Cel ce vine din cer este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi.

Ioan 3:32 El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui.

Ioan 3:33 Cine primeşte mărturia Lui adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.

Ioan 3:34 Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

Ioan 3:35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.

Ioan 3:36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Ioan 4:1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.

Ioan 4:2 Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui.

Ioan 4:3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.

Ioan 4:4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

Ioan 4:5 a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

Ioan 4:6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

Ioan 4:7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

Ioan 4:8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării.

Ioan 4:9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.

Ioan 4:10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

Ioan 4:11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?

Ioan 4:12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”

Ioan 4:13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.

Ioan 4:14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”

Ioan 4:15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”

Ioan 4:16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”

Ioan 4:17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

Ioan 4:18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Ioan 4:19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.

Ioan 4:20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

Ioan 4:21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

Ioan 4:22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.

Ioan 4:23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

Ioan 4:24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

Ioan 4:25 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

Ioan 4:26 Isus i-a zis: „Eu , cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Ioan 4:27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?”

Ioan 4:28 Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:

Ioan 4:29 „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”

Ioan 4:30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.

Ioan 4:31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”

Ioan 4:32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”

Ioan 4:33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

Ioan 4:34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.

Ioan 4:35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

Ioan 4:36 Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.

Ioan 4:37 Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’

Ioan 4:38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

Ioan 4:39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

Ioan 4:40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

Ioan 4:41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

Ioan 4:42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Ioan 4:43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.

Ioan 4:44 Căci El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.

Ioan 4:45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

Ioan 4:46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav.

Ioan 4:47 Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

Ioan 4:48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”

Ioan 4:49 Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”

Ioan 4:50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.

Ioan 4:51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

Ioan 4:52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”

Ioan 4:53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.

Ioan 4:54 Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Ioan 5:1 După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.

Ioan 5:2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.

Ioan 5:3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.

Ioan 5:4 Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

Ioan 5:5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.

Ioan 5:6 Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”

Ioan 5:7 „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.”

Ioan 5:8 „Scoală-te ”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.”

Ioan 5:9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.

Ioan 5:10 Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul.”

Ioan 5:11 El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă.’”

Ioan 5:12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă’?”

Ioan 5:13 Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus Se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.

Ioan 5:14 După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”

Ioan 5:15 Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.

Ioan 5:16 Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

Ioan 5:17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez.”

Ioan 5:18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.

Ioan 5:19 Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.

Ioan 5:20 Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.

Ioan 5:21 În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.

Ioan 5:22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,

Ioan 5:23 pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.

Ioan 5:24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

Ioan 5:25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia.

Ioan 5:26 Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.

Ioan 5:27 Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.

Ioan 5:28 Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

Ioan 5:29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

Ioan 5:30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Ioan 5:31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.

Ioan 5:32 Este un Altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată.

Ioan 5:33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.

Ioan 5:34 Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.

Ioan 5:35 Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui.

Ioan 5:36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.

Ioan 5:37 Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa

Ioan 5:38 şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.

Ioan 5:39 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Ioan 5:40 Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!

Ioan 5:41 Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.

Ioan 5:42 Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.

Ioan 5:43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.

Ioan 5:44 Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?

Ioan 5:45 Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.

Ioan 5:46 Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.

Ioan 5:47 Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

Ioan 6:1 După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.

Ioan 6:2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

Ioan 6:3 Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

Ioan 6:4 Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape.

Ioan 6:5 Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”

Ioan 6:6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.

Ioan 6:7 Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”

Ioan 6:7 Greceşte: dinari.

Ioan 6:8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

Ioan 6:9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia?”

Ioan 6:10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.

Ioan 6:11 Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.

Ioan 6:12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”

Ioan 6:13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.

Ioan 6:14 Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”

Ioan 6:15 Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Ioan 6:16 Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

Ioan 6:17 S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.

Ioan 6:18 Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

Ioan 6:19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.

Ioan 6:20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”

Ioan 6:21 Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Ioan 6:22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

Ioan 6:23 A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.

Ioan 6:24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

Ioan 6:25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”

Ioan 6:26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

Ioan 6:27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

Ioan 6:28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”

Ioan 6:29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta : să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

Ioan 6:30 „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

Ioan 6:31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine din cer.’”

Ioan 6:32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,

Ioan 6:33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”

Ioan 6:34 „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”

Ioan 6:35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

Ioan 6:36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.

Ioan 6:37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,

Ioan 6:38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Ioan 6:39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

Ioan 6:40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Ioan 6:41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.”

Ioan 6:42 Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?”

Ioan 6:43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.

Ioan 6:44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Ioan 6:45 În proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.’ Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.

Ioan 6:46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.

Ioan 6:47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.

Ioan 6:48 Eu sunt Pâinea vieţii.

Ioan 6:49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.

Ioan 6:50 Pâinea care se coboară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

Ioan 6:51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

Ioan 6:52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

Ioan 6:53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

Ioan 6:54 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Ioan 6:55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

Ioan 6:56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

Ioan 6:57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.

Ioan 6:58 Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”

Ioan 6:59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

Ioan 6:60 Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

Ioan 6:61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

Ioan 6:62 Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

Ioan 6:63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

Ioan 6:64 Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

Ioan 6:65 Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

Ioan 6:66 Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

Ioan 6:67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”

Ioan 6:68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

Ioan 6:69 Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

Ioan 6:70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”

Ioan 6:71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.

Ioan 7:1 După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.

Concurs

Contact