- Eclesiastul 11:1 Aruncă-ţi pâinea pe ape şi, după multă vreme, o vei găsi iarăşi!
- Eclesiastul 11:2 Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.
- Eclesiastul 11:3 Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.
- Eclesiastul 11:4 Cine se uită după vânt nu va semăna şi cine se uită după nori nu va secera.
- Eclesiastul 11:5 Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
- Eclesiastul 11:6 Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti: aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.
- Eclesiastul 11:7 Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
- Eclesiastul 11:8 Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceştia şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.
- Eclesiastul 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.
- Eclesiastul 11:10 Goneşte orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău, căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.
- Eclesiastul 12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
- Eclesiastul 12:2 până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele şi până nu se întorc norii îndată după ploaie;
- Eclesiastul 12:3 până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile) şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);
- Eclesiastul 12:4 până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele); când huruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,
- Eclesiastul 12:5 te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
- Eclesiastul 12:6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână;
- Eclesiastul 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
- Eclesiastul 12:8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, totul este deşertăciune!
Bucuria tinereții
Referințe
Pentru a descărca resursa bifați căsuța și apăsați "Trimite"
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Descărcări: 106
- Ascultări: 710
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,