- Iacov 1:13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
- Iacov 1:14 Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
- Iacov 1:15 Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.
- Iacov 1:16 Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi:
- Iacov 1:17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
- Iacov 1:18 El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.
- Iacov 1:19 Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie,
- Iacov 1:20 căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
- Iacov 1:21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
- Iacov 1:22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.
- Iacov 1:23 Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă
- Iacov 1:24 şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
- Iacov 1:25 Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
- Iacov 1:26 Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.
- Iacov 1:27 Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.