- Binecuvântarea lui Esau
- Geneza 27:1 Isaac îmbătrânise şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el.
- Geneza 27:2 Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.
- Geneza 27:3 Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat.
- Geneza 27:4 Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.”
- Geneza 27:5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă.
- Geneza 27:6 Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:
- Geneza 27:7 ‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’
- Geneza 27:8 Acum, fiule, ascultă sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc.
- Geneza 27:9 Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, cum îi place;
- Geneza 27:10 tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.”
- Geneza 27:11 Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc.
- Geneza 27:12 Poate că tatăl meu mă va pipăi şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.”
- Geneza 27:13 Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.”