- Isaia 47:1 Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subţirică şi plăcută.
- Isaia 47:2 Ia pietrele de moară şi macină făină; scoate-ţi marama, ridică-ţi poala rochiei, descoperă-ţi picioarele, treci râurile!
- Isaia 47:3 Goliciunea ţi se va descoperi şi ţi se va vedea ruşinea. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni.”
- Isaia 47:4 Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oştirilor, Sfântul lui Israel.
- Isaia 47:5 „Şezi într-un colţ şi taci, fata haldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.
- Isaia 47:6 Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului.
- Isaia 47:7 Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă!’ şi nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească.
- Isaia 47:8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: ‘Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!’
- Isaia 47:9 Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece.
- Isaia 47:10 Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: ‘Nimeni nu mă vede!’ Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu şi numai eu.’
- Isaia 47:11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poţi împăca şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.
- Isaia 47:12 Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.
- Isaia 47:13 Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple!
- Isaia 47:14 Iată-i, au ajuns ca miriştea pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzeşte cineva, nici ca un foc la care stă.
- Isaia 47:15 Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.
V-am purtat și vreau să vă mai port
Referințe
Pentru a descărca resursa bifați căsuța și apăsați "Trimite"
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Descărcări: 159
- Ascultări: 733
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,