- Cântarea lui Simeon
- Luca 2:25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el.
- Luca 2:26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
- Luca 2:27 El a venit în Templu mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
- Luca 2:28 Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
- Luca 2:29 „Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău.
- Luca 2:30 Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta,
- Luca 2:31 pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
- Luca 2:32 lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.”
- Luca 2:33 Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
- Luca 2:34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire.
- Luca 2:35 Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
- Luca 2:36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
- Luca 2:37 Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
- Luca 2:38 A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.