- Isaia 57:1 Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.
- Isaia 57:1 Sau: înaintea nenorocirii.
- Isaia 57:2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihneşte în culcuşul lui.
- Isaia 57:3 „Dar voi apropiaţi-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânţa preacurvarului şi a curvei!
- Isaia 57:4 De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii,
- Isaia 57:5 care se încălzeşte pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor?
- Isaia 57:6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
- Isaia 57:7 Pe un munte înalt şi ridicat îţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
- Isaia 57:8 Îţi pui pomenirea în dosul uşii şi uşorilor, căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te sui în pat, îţi lărgeşti culcuşul şi faci legământ cu ei; îţi place legătura cu ei şi iei seama la semnul lor.