- Către mai-marele cântăreţilor.
- Un psalm al lui David
- Psalmii 139:1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
- Psalmii 139:2 ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul.
- Psalmii 139:3 Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele.
- Psalmii 139:4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
- Psalmii 139:5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
- Psalmii 139:6 O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
- Psalmii 139:7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
- Psalmii 139:8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.
- Psalmii 139:9 Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
- Psalmii 139:10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca.
- Psalmii 139:11 Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”,
- Psalmii 139:12 iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul, ca lumina.
- Psalmii 139:13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
- Psalmii 139:14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!