- Iov 26:5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor.
- Iov 26:6 Înaintea Lui, Locuinţa morţilor este goală, adâncul n-are acoperiş.
- Iov 26:7 El întinde miazănoaptea asupra golului şi spânzură Pământul pe nimic.
- Iov 26:8 Leagă apele în norii Săi şi norii nu se sparg sub greutatea lor.
- Iov 26:9 Acoperă faţa scaunului Său de domnie şi Îşi întinde norul peste el.
- Iov 26:10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.
- Iov 26:11 Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.
- Iov 26:12 Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
- Iov 26:13 Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar.
- Iov 26:14 Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”