- Pilda talanţilor
- Matei 25:14 Atunci , Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
- Matei 25:15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.
- Matei 25:16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
- Matei 25:17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
- Matei 25:18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
- Matei 25:19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală.
- Matei 25:20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.’
- Matei 25:21 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’
- Matei 25:22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.’
- Matei 25:23 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine , rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’
- Matei 25:24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
- Matei 25:25 mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’
- Matei 25:26 Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat,
- Matei 25:27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
- Matei 25:28 Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
- Matei 25:29 Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!
- Matei 25:30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.’
Ce așteaptă Dumnezeu de la tine
Referințe
Pentru a descărca resursa bifați căsuța și apăsați "Trimite"
Statistici
- Descărcări: 98
- Ascultări: 1147
- Comentarii: 1
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Rugăciunea și petrecerea neâncetată înaintea lui Dumnezeu sunt prezente în mintea și inima celui care dorește să câștige Împărația lui Dumnezeu. Doar astfel se explică de ce, în toate timpurile, creștinii iubitori de Dumnezeu nu s-au putut mulțumi cu un mod de viața moderat (căldicel). Cei care nu s-au mulțumit să meargă pe poteca șerpuitoare, spre vârful Muntelui, ci au luat-o de-a dreptul în sus, sunt pustnicii și temerarii care il iubesc pe Dumnezeu.
"Dacă nu va spune omul, în inima lui, că singur eu și cu Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă." "Pe Dumnezeu ai să-l afli de unul singur. Oricâte ți-s-ar spune despre El, oricâte te-ar învăța ceilalți, ei nu pot niciodată să ți-L descopere." "Creștinul intră în el însuși, se închide în chilia lăuntrică a inimii sale, pentru ca aici să găsească, mai adânc decât păcatul, începutul unui suiș.” "Umblu în ceasurile mele pustii la fel de singur ca și în cele mai zgomotoase ore. Trec prin tăcere la fel de indiferent ca printr-o mulțime agitată de oameni. In pustia lumii nu există decât pașii mei solitari și Dumnezeu, care e ascuns în toate. Oamenii nu-ți calca deșertul. Trăiesc, se mișcă în jurul tău și tu îi iubești, poate le și oferi multe."
"Pentru cei care se îndreaptă spre Dumnezeu, la inceput este luptă și osteneală multă, apoi, bucurie nespusă. Așa cum cei care vor să aprindă focul se afumă și le dau lacrimile, și așa ajung la ce au căutat, - că se spune "Dumnezeul nostru este foc mistuitor" (Evrei 12, 29) - așa trebuie și noi să aprindem în noi înșine focul dumnezeiesc, cu lacrimi si trudă.