- Apocalipsa 9:1 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului
- Apocalipsa 9:2 şi a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
- Apocalipsa 9:3 Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului.
- Apocalipsa 9:4 Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
- Apocalipsa 9:5 Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om.
- Apocalipsa 9:6 În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei.
- Apocalipsa 9:7 Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
- Apocalipsa 9:8 Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
- Apocalipsa 9:9 Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă.
- Apocalipsa 9:10 Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.
- Apocalipsa 9:11 Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”.
- Apocalipsa 9:12 Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.