- Iov deznădăjduit
- Iov 7:1 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
- Iov 7:2 Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
- Iov 7:3 aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
- Iov 7:4 Mă culc şi zic: ‘Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?’ Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
- Iov 7:5 Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
- Iov 7:6 Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
- Iov 7:7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
- Iov 7:8 Ochiul care mă priveşte nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta şi nu voi mai fi.
- Iov 7:9 Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor!
- Iov 7:10 Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
- Iov 7:11 De aceea nu-mi voi ţine gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.