Bolnav de mândrie

Autor: Adi Mocan | Album: Diverse | Tematica: Crizele vietii

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 1 vot

Referințe

Luca 18

Pilda judecătorului nedrept
Luca 18:1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.
Luca 18:2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
Luca 18:3 În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.’
Luca 18:4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
Luca 18:5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’”
Luca 18:6 Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
Luca 18:7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
Luca 18:8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
Pilda vameşului şi a fariseului
Luca 18:9 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.
Luca 18:10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş.
Luca 18:11 Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule , Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta.
Luca 18:12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
Luca 18:13 Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
Luca 18:14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”
Copilaşii
Luca 18:15 I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
Luca 18:16 Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
Luca 18:17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”
Tânărul bogat
Luca 18:18 Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
Luca 18:19 „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
Luca 18:20 Ştii poruncile: ‘Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.’”
Luca 18:21 „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
Luca 18:22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”
Luca 18:23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.
Luca 18:24 Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
Luca 18:25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Luca 18:26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
Luca 18:27 Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”
Luca 18:28 Atunci, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”
Luca 18:29 Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
Luca 18:30 şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”
Isus vesteşte moartea şi învierea Sa
Luca 18:31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
Luca 18:32 Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa
Luca 18:33 şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
Luca 18:34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
Vindecarea unui orb la Ierihon
Luca 18:35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
Luca 18:36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
Luca 18:37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
Luca 18:38 Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
Luca 18:39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
Luca 18:40 Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
Luca 18:41 „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
Luca 18:42 Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
Luca 18:43 Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.