Domnul Isus și femeia samarinteancă - Dimensiunile religii adevărate - partea 2

Autor: Moise Ardelean | Album: Diverse | Tematica: Atenționări și sfaturi

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Ioan 4

Samariteanca
Ioan 4:1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
Ioan 4:2 Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui.
Ioan 4:3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.
Ioan 4:4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
Ioan 4:5 a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
Ioan 4:6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
Ioan 4:7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
Ioan 4:8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării.
Ioan 4:9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.
Ioan 4:10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”
Ioan 4:11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?
Ioan 4:12 Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”
Ioan 4:13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
Ioan 4:14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”
Ioan 4:15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”
Ioan 4:16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”
Ioan 4:17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
Ioan 4:18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
Ioan 4:19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.
Ioan 4:20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
Ioan 4:21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
Ioan 4:22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.
Ioan 4:23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
Ioan 4:24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
Ioan 4:25 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
Ioan 4:26 Isus i-a zis: „Eu , cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
Trezirea din Samaria
Ioan 4:27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?”
Ioan 4:28 Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
Ioan 4:29 „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”
Ioan 4:30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
Ioan 4:31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
Ioan 4:32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
Ioan 4:33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
Ioan 4:34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
Ioan 4:35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
Ioan 4:36 Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
Ioan 4:37 Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’
Ioan 4:38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
Ioan 4:39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
Ioan 4:40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
Ioan 4:41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
Ioan 4:42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”
Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc
Ioan 4:43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.
Ioan 4:44 Căci El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.
Ioan 4:45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.
Ioan 4:46 Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav.
Ioan 4:47 Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
Ioan 4:48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”
Ioan 4:49 Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”
Ioan 4:50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.
Ioan 4:51 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.
Ioan 4:52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”
Ioan 4:53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.
Ioan 4:54 Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.