- Răspunsul lui Iov
- Iov 16:1 Iov a luat cuvântul şi a zis:
- Iov 16:2 „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.
- Iov 16:3 Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
- Iov 16:4 Ca voi aş vorbi eu de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi?
- Iov 16:5 V-aş mângâia cu gura şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea.
- Iov 16:6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
- Iov 16:7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!
- Iov 16:8 M-ai apucat ca pe un vinovat – dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuieşte în faţă.
- Iov 16:9 Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
- Iov 16:10 Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine.
- Iov 16:11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi şi mă aruncă în mâinile celor răi.
- Iov 16:12 Eram liniştit şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
- Iov 16:13 Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile. El Îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
- Iov 16:14 mă frânge bucăţi, bucăţi, Se aruncă asupra mea ca un războinic.
- Iov 16:15 Mi-am cusut un sac pe piele şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
- Iov 16:16 Plânsul mi-a înroşit faţa şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
- Iov 16:17 Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
- Iov 16:18 Pământule, nu-mi acoperi sângele, şi vaietele mele să n-aibă margini!
- Iov 16:19 Chiar acum martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
- Iov 16:20 Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
- Iov 16:21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
- Iov 16:22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
- Iov 17:1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.
- Iov 17:2 Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
- Iov 17:3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
- Iov 17:4 Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.
- Iov 17:5 Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
- Iov 17:6 M-a făcut de basmul oamenilor şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
- Iov 17:7 Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
- Iov 17:8 Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
- Iov 17:9 Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.
- Iov 17:10 Dar voi, toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
- Iov 17:11 Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
- Iov 17:12 Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
- Iov 17:13 Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
- Iov 17:14 când strig gropii: ‘Tu eşti tatăl meu!’ Şi viermilor: ‘Voi sunteţi mama şi sora mea!’
- Iov 17:15 Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
- Iov 17:16 Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”
- Iov 17:16 Nădejdea mea şi eu.