- Maria Îi toarnă mir pe picioare
- Ioan 12:1 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.
- Ioan 12:2 Acolo, I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
- Ioan 12:3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
- Ioan 12:4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
- Ioan 12:5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”
- Ioan 12:6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
- Ioan 12:7 Dar Isus a zis: „Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
- Ioan 12:8 Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”
- Ioan 12:9 O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
- Ioan 12:10 Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,
- Ioan 12:11 căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
- Intrarea lui Isus în Ierusalim
- Ioan 12:12 A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
- Ioan 12:13 a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
- Ioan 12:14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
- Ioan 12:15 „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”
- Ioan 12:16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.
- Ioan 12:17 Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
- Ioan 12:18 Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
- Ioan 12:19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”
- Isus vorbeşte de moartea Sa
- Ioan 12:20 Nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic
- Ioan 12:21 s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”
- Ioan 12:22 Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
- Ioan 12:23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
- Ioan 12:24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.
- Ioan 12:25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.
- Ioan 12:26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
- Ioan 12:27 Acum , sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
- Ioan 12:28 Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”
- Ioan 12:29 Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”
- Ioan 12:30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta , ci pentru voi.
- Ioan 12:31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
- Ioan 12:32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”
- Ioan 12:33 Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.
- Ioan 12:34 Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?”
- Ioan 12:35 Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
- Ioan 12:36 Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
- Necredinţa iudeilor
- Ioan 12:37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
- Ioan 12:38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”
- Ioan 12:39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
- Ioan 12:40 „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.”
- Ioan 12:41 Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.
- Ioan 12:42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
- Ioan 12:43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
- Ioan 12:44 Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
- Ioan 12:45 Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
- Ioan 12:46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
- Ioan 12:47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
- Ioan 12:48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.
- Ioan 12:49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
- Ioan 12:50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”