- Eclesiastul 4:1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi şi nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor şi n-are cine să-i mângâie!
- Eclesiastul 4:2 Şi am găsit că morţii care au murit mai înainte sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă.
- Eclesiastul 4:3 Dar mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.
- Eclesiastul 4:4 Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
- Eclesiastul 4:5 Nebunul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.
- Eclesiastul 4:6 Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt.
- Eclesiastul 4:7 Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare.
- Eclesiastul 4:8 Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.