- Isus şi copilaşii
- Matei 19:13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
- Matei 19:14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”
- Matei 19:15 După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
- Tânărul bogat
- Matei 19:16 Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”
- Matei 19:17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”
- Matei 19:18 „Care?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;
- Matei 19:19 să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
- Matei 19:20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?”
- Matei 19:21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.”
- Matei 19:22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii.
- Matei 19:23 Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.
- Matei 19:24 Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
- Matei 19:25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
- Matei 19:26 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”
- Moştenirea vieţii veşnice
- Matei 19:27 Atunci, Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?”
- Matei 19:28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
- Matei 19:29 Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.
- Matei 19:30 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.
- Pilda lucrătorilor viei
- Matei 20:1 Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.
- Matei 20:2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi şi i-a trimis la vie.
- Matei 20:2 Greceşte: dinar.
- Matei 20:3 A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
- Matei 20:4 ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Şi s-au dus.
- Matei 20:5 A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.
- Matei 20:6 Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: ‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?’
- Matei 20:7 Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.’ ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi veţi primi ce va fi cu dreptul.’
- Matei 20:8 Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.’
- Matei 20:9 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat, fiecare, câte un leu.
- Matei 20:10 Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare.
- Matei 20:11 După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului
- Matei 20:12 şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.’
- Matei 20:13 Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
- Matei 20:14 Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
- Matei 20:15 Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’
- Matei 20:16 Tot aşa , cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
- Isus vesteşte moartea şi învierea Sa
- Matei 20:17 Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis:
- Matei 20:18 „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte
- Matei 20:19 şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
- Cererea fiilor lui Zebedei
- Matei 20:20 Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
- Matei 20:21 El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”
- Matei 20:22 Drept răspuns, Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.
- Matei 20:23 Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”
- Matei 20:24 Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
- Matei 20:25 Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.
- Matei 20:26 Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
- Matei 20:27 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
- Matei 20:28 Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
- Doi orbi vindecaţi la Ierihon
- Matei 20:29 Când au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
- Matei 20:30 Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
- Matei 20:31 Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
- Matei 20:32 Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”
- Matei 20:33 „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!”
- Matei 20:34 Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea şi au mers după El.