- Cantarea cantarilor 2:10 Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
- Cantarea cantarilor 2:11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.
- Cantarea cantarilor 2:12 Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
- Cantarea cantarilor 2:13 Se pârguiesc roadele în smochin şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
- Cantarea cantarilor 2:14 Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce şi faţa ta, plăcută.” –
- Cantarea cantarilor 2:15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! –
- Cantarea cantarilor 2:16 Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.
- Cantarea cantarilor 2:17 Până la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart!