Concluzia lucrării din Galileea

Autor: Beniamin Cocar | Album: Diverse 2 - din Noul Testament | Tematica: Viața Domnului Isus
Adaugata in 02/01/2008

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Matei 17:1-18:35

Schimbarea la faţă
Matei 17:1 După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
Matei 17:2 El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
Matei 17:3 Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie stând de vorbă cu El.
Matei 17:4 Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”
Matei 17:5 Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”
Matei 17:6 Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.
Matei 17:7 Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”
Matei 17:8 Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
Matei 17:9 Pe când coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi.”
Matei 17:10 Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”
Matei 17:11 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile.
Matei 17:12 Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.”
Matei 17:13 Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
Vindecarea unui lunatic
Matei 17:14 Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:
Matei 17:15 „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.
Matei 17:16 L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.”
Matei 17:17 „O, neam necredincios şi pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici, la Mine.”
Matei 17:18 Isus a certat dracul, care a ieşit din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Matei 17:19 Atunci, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”
Matei 17:20 „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.
Matei 17:21 Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”
Isus vesteşte moartea şi învierea Sa
Matei 17:22 Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.
Matei 17:23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.
Isus plăteşte darea pentru Templu
Matei 17:24 Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”
Matei 17:24 Greceşte: cele două drahme.
Matei 17:25 „Ba da”, a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”
Matei 17:26 Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.
Matei 17:27 Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”
Matei 17:27 Greceşte: stater.
Cel mai mare în Împărăţia cerurilor
Matei 18:1 În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”
Matei 18:2 Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor
Matei 18:3 şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
Matei 18:4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
Matei 18:5 Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.
Matei 18:6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
Matei 18:7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Matei 18:8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.
Matei 18:9 Şi, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.
Pilda cu oaia rătăcită
Matei 18:10 Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 18:11 Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
Matei 18:12 Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
Matei 18:13 Şi , dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.
Matei 18:14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
Iertarea greşelilor
Matei 18:15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
Matei 18:16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
Matei 18:17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.
Matei 18:18 Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
Matei 18:19 Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.
Matei 18:20 Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
Matei 18:20 Greceşte: pentru Numele Meu.
Pilda robului nemilostiv
Matei 18:21 Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
Matei 18:22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
Matei 18:23 De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
Matei 18:24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni .
Matei 18:24 Greceşte: talanţi.
Matei 18:25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
Matei 18:26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.’
Matei 18:27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
Matei 18:28 Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.’
Matei 18:29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.’
Matei 18:30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria.
Matei 18:31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
Matei 18:32 Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
Matei 18:33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’
Matei 18:34 Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.
Matei 18:35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”