- Eclesiastul 2:1 Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea.” Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
- Eclesiastul 2:2 Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”
- Eclesiastul 2:3 Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stăruiesc astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
- Eclesiastul 2:4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,
- Eclesiastul 2:5 mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
- Eclesiastul 2:6 Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
- Eclesiastul 2:7 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
- Eclesiastul 2:8 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
- Eclesiastul 2:9 Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
- Eclesiastul 2:10 Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.
- Eclesiastul 2:11 Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.