- Iacov 2:1 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
- Iacov 2:2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost
- Iacov 2:3 şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”,
- Iacov 2:4 nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
- Iacov 2:5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
- Iacov 2:6 Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?
- Iacov 2:7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
- Iacov 2:8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.
- Iacov 2:9 Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
- Iacov 2:10 Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
- Iacov 2:11 Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi.” Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
- Iacov 2:12 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o Lege a slobozeniei:
- Iacov 2:13 căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
- Iacov 2:14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
- Iacov 2:15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele
- Iacov 2:16 şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
- Iacov 2:17 Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
- Iacov 2:18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
- Iacov 2:19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred… şi se înfioară!
- Iacov 2:20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
- Iacov 2:21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
- Iacov 2:22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
- Iacov 2:23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire” şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
- Iacov 2:24 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
- Iacov 2:25 Tot aşa, curva Rahav n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
- Iacov 2:26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Ce face credinta adevarata
Referințe
Pentru a descărca resursa bifați căsuța și apăsați "Trimite"
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Descărcări: 507
- Ascultări: 830
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,