- Desfacerea căsătoriei
- Marcu 10:1 Isus a plecat de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.
- Marcu 10:2 Au venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
- Marcu 10:3 Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
- Marcu 10:4 „Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase.”
- Marcu 10:5 Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.
- Marcu 10:6 Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
- Marcu 10:7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa.
- Marcu 10:8 Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.
- Marcu 10:9 Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
- Marcu 10:10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.
- Marcu 10:11 El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea
- Marcu 10:12 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte.”
- Copilaşii
- Marcu 10:13 I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.
- Marcu 10:14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
- Marcu 10:15 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!”
- Marcu 10:16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
- Tânărul bogat
- Marcu 10:17 Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
- Marcu 10:18 „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu.
- Marcu 10:19 Cunoşti poruncile: ‘Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.’”
- Marcu 10:20 El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”
- Marcu 10:21 Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
- Marcu 10:22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii.
- Marcu 10:23 Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”
- Marcu 10:24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
- Marcu 10:25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!”
- Marcu 10:26 Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
- Marcu 10:27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”
- Moştenirea vieţii veşnice
- Marcu 10:28 Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”
- Marcu 10:29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie
- Marcu 10:30 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
- Marcu 10:31 Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
- Isus vesteşte moartea şi învierea Sa
- Marcu 10:32 Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.
- Marcu 10:33 „Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor,
- Marcu 10:34 care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia.”
- Cererea fiilor lui Zebedei
- Marcu 10:35 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.”
- Marcu 10:36 El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”
- Marcu 10:37 „Dă-ne”, I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta.”
- Marcu 10:38 Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”
- Marcu 10:39 „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi,
- Marcu 10:40 dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.”
- Marcu 10:41 Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.
- Marcu 10:42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.
- Marcu 10:43 Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru
- Marcu 10:44 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.
- Marcu 10:45 Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”
- Orbul Bartimeu
- Marcu 10:46 Au ajuns la Ierihon. Şi, pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos, lângă drum, şi cerea de milă.
- Marcu 10:47 El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
- Marcu 10:48 Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
- Marcu 10:49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”
- Marcu 10:50 Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus.
- Marcu 10:51 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.”
- Marcu 10:52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.