- Smerirea şi căinţa lui Iov
- Iov 42:1 Iov a răspuns Domnului şi a zis:
- Iov 42:2 „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –
- Iov 42:3 „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” –
- Iov 42:4 „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba şi Mă vei învăţa.” –
- Iov 42:5 „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.
- Iov 42:6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
- Iov 42:7 După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.
- Iov 42:8 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.”
- Iov 42:9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
- Iov 42:10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.