- Eclesiastul 9:1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
- Eclesiastul 9:2 Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat, ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
- Eclesiastul 9:3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.
- Eclesiastul 9:4 Căci cine este scutit? Oricine trăieşte tot mai trage nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.
- Eclesiastul 9:5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.
- Eclesiastul 9:6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.
- Eclesiastul 9:7 Du-te dar de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi cu inimă bună vinul, căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
- Eclesiastul 9:8 Hainele să-ţi fie albe în orice vreme şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
- Eclesiastul 9:9 Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti în tot timpul vieţii tale deşarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.
- Eclesiastul 9:10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!
- Eclesiastul 9:11 Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.
- Eclesiastul 9:12 Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.
- Eclesiastul 9:13 Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare.
- Eclesiastul 9:14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
- Eclesiastul 9:15 În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac.
- Eclesiastul 9:16 Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuşi, înţelepciunea săracului este dispreţuită şi nimeni nu-l ascultă.
- Eclesiastul 9:17 Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni.
- Eclesiastul 9:18 Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război, dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.
- Eclesiastul 10:1 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruieşte înţelepciunea şi slava.
- Eclesiastul 10:2 Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui.
- Eclesiastul 10:3 Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi spune tuturor că este un nebun!
- Eclesiastul 10:4 Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.
- Eclesiastul 10:5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte:
- Eclesiastul 10:6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
- Eclesiastul 10:7 Am văzut robi călări şi voievozi mergând pe jos, ca nişte robi.
- Eclesiastul 10:8 Cine sapă groapa altuia cade el în ea şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe.
- Eclesiastul 10:9 Cine sfărâmă pietre este rănit de ele şi cine despică lemne este în primejdie.
- Eclesiastul 10:10 Când se toceşte fierul şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune.
- Eclesiastul 10:11 Când muşcă şarpele fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui.
- Eclesiastul 10:12 Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
- Eclesiastul 10:13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
- Eclesiastul 10:14 Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla. Şi cine-i va spune ce va fi după el?
- Eclesiastul 10:15 Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.
- Eclesiastul 10:16 Vai de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă!
- Eclesiastul 10:17 Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
- Eclesiastul 10:18 Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă.
- Eclesiastul 10:19 Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
- Eclesiastul 10:20 Nu blestema pe împărat nici chiar în gând şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.