- Vestirea naşterii lui Isus Hristos
- Luca 1:26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
- Luca 1:27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
- Luca 1:28 Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”
- Luca 1:29 Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.
- Luca 1:30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
- Luca 1:31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
- Luca 1:32 El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
- Luca 1:33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
- Luca 1:34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
- Luca 1:35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
- Luca 1:36 Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
- Luca 1:37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.”
- Luca 1:38 Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.
- Cântarea Mariei
- Luca 1:39 Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.
- Luca 1:40 A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.
- Luca 1:41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
- Luca 1:42 Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
- Luca 1:43 Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
- Luca 1:44 Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
- Luca 1:45 Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
- Luca 1:46 Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul
- Luca 1:47 şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
- Luca 1:48 pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că, de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
- Luca 1:49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,
- Luca 1:50 şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
- Luca 1:51 El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.
- Luca 1:52 A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi a înălţat pe cei smeriţi.
- Luca 1:53 Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
- Luca 1:54 A venit în ajutorul robului Său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –
- Luca 1:55 cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”
- Luca 1:56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.