- Eclesiastul 8:1 Cine este ca cel înţelept şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.
- Eclesiastul 8:2 Eu îţi spun: Păzeşte poruncile împăratului din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu.
- Eclesiastul 8:3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui şi nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea,
- Eclesiastul 8:4 pentru că vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?”
- Eclesiastul 8:5 Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea, şi judecata.
- Eclesiastul 8:6 Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.
- Eclesiastul 8:7 Dar el nu ştie ce şi cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune.
- Eclesiastul 8:8 Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.
- Eclesiastul 8:9 Toate acestea le-am văzut şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit.
- Eclesiastul 8:10 Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!
- Eclesiastul 8:11 Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.