- Mustrarea poporului
- Ieremia 2:1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
- Ieremia 2:2 „Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat.
- Ieremia 2:3 Atunci, Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toţi cei ce mâncau din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei», zice Domnul.’”
- Ieremia 2:4 Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov şi voi, toate familiile casei lui Israel!
- Ieremia 2:5 Aşa vorbeşte Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri şi au ajuns ei înşişi de nimic?
- Ieremia 2:6 Ei n-au întrebat: ‘Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om?’