- Eclesiastul 5:10 Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!
- Eclesiastul 5:11 Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă. Şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?
- Eclesiastul 5:12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.
- Eclesiastul 5:13 Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor.
- Eclesiastul 5:14 Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.
- Eclesiastul 5:15 Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.
- Eclesiastul 5:16 Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Şi ce folos are el că s-a trudit în vânt?
- Eclesiastul 5:17 Ba încă toată viaţa lui a mai trebuit să mănânce cu necaz şi a avut multă durere, grijă şi supărare.
- Eclesiastul 5:18 Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
- Eclesiastul 5:19 Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu.
- Eclesiastul 5:20 Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.
- Averea şi cinstea sunt tot deşertăciuni
- Eclesiastul 6:1 Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care se întâlneşte des între oameni.
- Eclesiastul 6:2 Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii şi slavă, aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul, dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.
- Eclesiastul 6:3 Chiar dacă un om ar avea o sută de copii şi ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el şi dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai fericită decât el.
- Eclesiastul 6:4 Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric şi numele îi rămâne acoperit cu întuneric;
- Eclesiastul 6:5 n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, şi de aceea este mai bine de ea decât de omul acela.
- Eclesiastul 6:6 Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
- Eclesiastul 6:7 Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată.
- Eclesiastul 6:8 Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii?
- Eclesiastul 6:9 Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
- Eclesiastul 6:10 Ce este omul se cunoaşte după numele care i s-a dat demult: se ştie că este din pământ şi nu poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el.
- Eclesiastul 6:11 Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?
- Eclesiastul 6:12 Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?
09. Dărnicia
Referințe
Pentru a descărca resursa bifați căsuța și apăsați "Trimite"
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Descărcări: 134
- Ascultări: 841
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,