- Iacov la Laban
- Geneza 29:1 Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.
- Geneza 29:2 S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână, şi lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare.
- Geneza 29:3 Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii.
- Geneza 29:4 Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei.
- Geneza 29:5 El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei.
- Geneza 29:6 El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.
- Geneza 29:7 El a zis: „Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.”
- Geneza 29:8 Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.”
- Geneza 29:9 Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său, căci ea le păzea.
- Geneza 29:10 Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.
- Geneza 29:11 Apoi Iacov a sărutat pe Rahela şi a început să plângă tare.
- Geneza 29:12 Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.
- Geneza 29:13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.
- Geneza 29:14 Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
- Lea şi Rahela
- Geneza 29:15 Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”
- Geneza 29:16 Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea şi cea mai mică, Rahela.
- Geneza 29:17 Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.
- Geneza 29:18 Iacov iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”
- Geneza 29:19 Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”
- Geneza 29:20 Astfel, Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.
- Geneza 29:21 În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.”
- Geneza 29:22 Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.
- Geneza 29:23 Seara, a luat pe fiică-sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.
- Geneza 29:24 Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.
- Geneza 29:25 A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”
- Geneza 29:26 Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.
- Geneza 29:27 Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.”
- Geneza 29:28 Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.
- Geneza 29:29 Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha.
- Geneza 29:30 Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea, şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.
Dragostea agape in familie
Autor:
Iosif Anca
|
Album:
Familia - principii si practici
|
Tematica:
Familie
Adaugata in 11/11/2008
Adaugata in 11/11/2008
Referințe
Pentru a descărca resursa bifați căsuța și apăsați "Trimite"
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Descărcări: 928
- Ascultări: 783
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,