- Tăgăduirea lui Petru
- Marcu 14:66 Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
- Marcu 14:67 Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!”
- Marcu 14:68 El s-a lepădat şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul.
- Marcu 14:69 Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.”
- Marcu 14:70 Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia, căci eşti galileean şi graiul tău seamănă cu al lor.”
- Marcu 14:71 Atunci, el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!”
- Marcu 14:72 Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.