- Ieremia 17:1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor.
- Ieremia 17:2 Cum se gândesc la copiii lor, aşa se gândesc la altarele lor şi la idolii şi astarteele lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte.
- Ieremia 17:3 Eu dau la pradă muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău!
- Ieremia 17:4 Din vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti vrăjmaşului tău într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.”
- Ieremia 17:5 Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
- Ieremia 17:6 Căci este ca un nenorocit în pustie şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi fără locuitori.
- Ieremia 17:7 Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!
- Ieremia 17:8 Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.
- Ieremia 17:9 Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?
- Ieremia 17:10 Eu, Domnul, cercetez inima şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.
- Ieremia 17:11 Ca o potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un nebun.”
- Ieremia 17:12 Scaun de domnie plin de slavă, înălţat de la început, loc al Sfântului nostru Locaş,
- Ieremia 17:13 Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.”