- Pilda vierilor
- Marcu 12:1 Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.
- Marcu 12:2 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei.
- Marcu 12:3 Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
- Marcu 12:4 A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap şi l-au batjocorit.
- Marcu 12:5 A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.
- Marcu 12:6 Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el.
- Marcu 12:7 Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moştenitorul, veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră.’
- Marcu 12:8 Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi i-au aruncat trupul afară din vie.
- Marcu 12:9 Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia şi via o va da altora.
- Marcu 12:10 Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului;
- Marcu 12:11 Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri’?”
- Marcu 12:12 Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat.