- Către mai-marele cântăreţilor: către Iedutun. Un psalm al lui David
- Psalmii 39:1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.”
- Psalmii 39:2 Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
- Psalmii 39:3 Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
- Psalmii 39:4 „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt!”
- Psalmii 39:5 Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. (Oprire) Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.