- Legământul cel nou şi cel vechi
- 2 Corinteni 3:7 Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,
- 2 Corinteni 3:8 cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
- 2 Corinteni 3:9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?
- 2 Corinteni 3:10 Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
- 2 Corinteni 3:11 În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!
- 2 Corinteni 3:12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală
- 2 Corinteni 3:13 şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.
- 2 Corinteni 3:14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.
- 2 Corinteni 3:15 Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.
- 2 Corinteni 3:16 Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.
- 2 Corinteni 3:17 Căci Domnul este Duhul, şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
- 2 Corinteni 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.