11. Suferința și moartea lui Isus în Ierusalim

Autor: Lazăr Gog | Album: Marcu | Tematica: Isus Hristos

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 1 vot

Referințe

Marcu 14

Sfatul împotriva lui Isus
Marcu 14:1 După două zile era Praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Marcu 14:2 Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
Marcu 14:3 Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Marcu 14:4 Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?
Marcu 14:5 Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.
Marcu 14:5 Greceşte: dinari.
Marcu 14:6 Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine,
Marcu 14:7 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Marcu 14:8 Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare.
Marcu 14:9 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
Marcu 14:10 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus.
Marcu 14:11 Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.
Prăznuirea Paştelor
Marcu 14:12 În ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:„Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”
Marcu 14:13 El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate. Acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un urcior cu apă, mergeţi după el.
Marcu 14:14 Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’
Marcu 14:15 Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata; acolo să pregătiţi pentru noi.”
Marcu 14:16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
Marcu 14:17 Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
Marcu 14:18 Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.”
Marcu 14:19 Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?”
Marcu 14:20 „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „şi anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid.
Marcu 14:21 Fiul omului , negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”
Cina cea de taină
Marcu 14:22 Pe când mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.”
Marcu 14:23 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat şi au băut toţi din el.
Marcu 14:24 Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
Marcu 14:25 Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Înştiinţarea lui Petru
Marcu 14:26 După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în Muntele Măslinilor.
Marcu 14:27 Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.’
Marcu 14:28 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
Marcu 14:29 Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”
Marcu 14:30 Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
Marcu 14:31 Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.
Ghetsimani
Marcu 14:32 S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga.”
Marcu 14:33 A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare.
Marcu 14:34 El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
Marcu 14:35 Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
Marcu 14:36 El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.”
Marcu 14:37 Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
Marcu 14:38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
Marcu 14:39 S-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.
Marcu 14:40 Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
Marcu 14:41 În sfârşit, a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
Marcu 14:42 Sculaţi-vă ; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
Marcu 14:43 Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni.
Marcu 14:44 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază.”
Marcu 14:45 Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult.
Marcu 14:46 Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus şi L-au prins.
Marcu 14:47 Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
Marcu 14:48 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
Marcu 14:49 În toate zilele am fost la voi şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.”
Marcu 14:50 Atunci, toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Marcu 14:51 După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el,
Marcu 14:52 dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală.
Isus osândit de Sinedriu
Marcu 14:53 Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii.
Marcu 14:54 Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a şezut jos împreună cu aprozii şi se încălzea la para focului.
Marcu 14:55 Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna.
Marcu 14:56 Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.
Marcu 14:57 Unii s-au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui şi au zis:
Marcu 14:58 „Noi L-am auzit zicând: ‘Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti.’”
Marcu 14:59 Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.
Marcu 14:60 Atunci, marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?”
Marcu 14:61 Isus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”
Marcu 14:62 „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”
Marcu 14:63 Atunci, marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
Marcu 14:64 Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.
Marcu 14:65 Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Proroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.
Tăgăduirea lui Petru
Marcu 14:66 Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
Marcu 14:67 Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!”
Marcu 14:68 El s-a lepădat şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul.
Marcu 14:69 Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.”
Marcu 14:70 Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia, căci eşti galileean şi graiul tău seamănă cu al lor.”
Marcu 14:71 Atunci, el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!”
Marcu 14:72 Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.