- Umblarea pe mare
- Matei 14:22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor.
- Matei 14:23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
- Matei 14:24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
- Matei 14:25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
- Matei 14:25 Greceşte: în a patra strajă.
- Matei 14:26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
- Matei 14:27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”
- Matei 14:28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!”
- Matei 14:29 „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
- Matei 14:30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
- Matei 14:31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
- Matei 14:32 Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
- Matei 14:33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”